Un snail si cu un snail si cu un snail si cu un snail fac “Snails”
Asta s-a intimplat acum un secol, sau chiar mai demult – nu cred sa fie mai putin, desi timpul e un sistem de marimi care nu poate fi inteles… cel putin de noi sau cel putin acum. In orice caz, asta s-a intimplat in secolul trecut, si va rog sa nu ma luati peste picior cu rascrucea secolelor, cind peste zi te pomenesti intr-un alt secol si chiar mileniu. Atita stiu – asta s-a intimplat pe vremea lui Papura-Voda, pe cind calul costa o rubla (daca era slab sau mirtoaga, il puteai tirgui si cu 50 de copeici). Astazi Papura-Voda a ramas doar in… pardon, anale, iar calul costa mii de lei. Si Voda acela, Maria sa Papura, nu ca era mai de papura decit actualul, dar era cel putin mai onest: daca calul costa o rubla, el spunea curat: acest cal costa o rubla – chiar daca lumea era trecuta demult la lei; pe cind Papura- Voda de azi a spus si tot spus ca: Vom reveni la acele timpuri cind caii vor costa o rubla, iar fartirile se vor da pe degeaba! Si o figa am ajuns… Ei, dar Dumnezeu cu vozii astia, eu am vrut sa va spun o poveste-poveste, cu noua neveste si cu-n cal sur… (more…)