snails si cafea la orice ora
there’s no life unless there’s coffee?! sentimentul ala de confort psihologic te loveste numai atunci cand simti ca ti se strecoara aburul de cafea in ochi, urechi si papile…si incepi sa plangi : ) ai redescoperit cafeaua! (aia de dimineata, numai aia te duce pe culmile orgasmului cofeinizat).
s-a incheiat cafe kultour, saptamana cafenelelor la timisoara. in perioada 30 martie-5 aprilie in timisoara cartea, muzica, teatrul, filmul au generat dependenta de cafea si de cafenea. despre efervescenta festivalului au detaliat altii, eu ma opresc asupra momentului coffee -muzical de sambata seara: snails -live in jazz pod 16. n-am mers ca o ignoranta la concert. intuiam potentialul indivizilor in cauza, de vina fiind lansarea din toamna a albumului “Nu-mi pasa” (bucuresti).
Trecut de ora 21:00. O domnisoara se urca pe scena si se incalceste in propriul discurs. Se straduieste sa vorbeasca despre febra evenimentelor culturale desfasurate in urbea timisoreana in saptamana care era pe punctul sa se incheie. Formal, ca la un festival penibil, prezinta bandul. Ok, in primul rand, Snails era singura trupa care concerta in acea seara. Pentru ce prezentare? Sunt convinsa ca toti cei prezenti nu erau acolo pentru mine, ci pentru o gura de brit-indie marca Snails. Pentru ce transpiratie si nevoia de a amusina penibilitatea? Bandul e entertaining…amuzant, se stie prezenta si singur. Dar si balbaiala are farmecul ei…Au cantat cam tot ce se putea canta de pe albumul lansat in toamna, plus cateva coveruri printre care si ” Are you gonna be my girl” semnat Jet. Iar finalul a adus “Superbasuri” reloaded…semn ca s-a cerut bis.
Daca e ceva ce am observat e ca lumea se cam teme de primul rand. Am strabatut multimea in doi timpi si trei miscari si am aterizat direct in fata, langa boxe, partea stanga. Staring at the people around and about, enjoying the easy flow, am observat felul in care oamenii nu pot fi spontani si degajati. N-a fost acel “go with the flow” pe care il astepti la un concert de indie. Asteptam un public entuziast, dar banuiesc ca de vina a fost si “calmul din vest” si efectul de “miscare in reluare” specific partilor. Publicul s-a trezit tarziu. Cam pe la finele concertului. Ma repet, Snails au cantat bine. Versurile au un nivel usor superficial-foarte catchy si pe un ton ironic-happy, dar daca nu sunteti adepti ai versurilor de tipul asta, compenseaza sound-ul impecabil. Less is more, pe cuvant. Snails transmit atitudine pozitiva si instiga la buna dispozitie. Ok si cum fiecare concert are ignorantii lui, iata ce mi s-a spus: “Snails ma face sa ma gandesc la filmele alea americane cu adolescenti ce se arunca in piscina la vreo petrecere si e acolo si o trupa ce canta pe background pentru fete”.
Publicat în Diverse, 3 Iunie 2009 |
