“Care pe care!”, cam asa ar putea fi descrisa atmosfera din timpul concertului sustinut de moldovenii de la Snails, vineri noaptea, in pub-ul bacauan The Stage. Aflati pentru prima oara in Bacau, tinerii “indie rock” de peste Prut nu au fost intimpinati, ca alte trupe, de un public la fel de numeros. A fost insa un public entuziasmat si bine pregatit pentru ceva nou. Prietenia s-a legat – dupa cum era de asteptat – imediat dupa primele doua-trei piese ale artistilor, pentru ca, in cele din urma, sa se incinga un adevarat “dezmat” pe ritmurile unor piese ca “Superbasuri”, “Patrula”, “Frumoasa foc” sau “Pistol cu capse” – productii proprii Snails sau pe ritmurile unor coveruri exceptional sustinute dupa piese din repertoriul rock international, printre care si unele “marca” Jimi Hendrix sau Arctic Monkeys. “Nu ne lasam pina nu va incalzim”, pareau sa spuna cei de la Sanils, pentru ca, in final, publicul sa fie cel care sa refuze cu inversunare plecarea trupei de pe scena. Aceasta nici nu terminat de altfel, de cintat, decit dupa mai bine de doua ore. “Suna foarte bine. Cu mina pe inima pot spune ca, dintre multe alte trupe noi pe care le-am mai auzit, Snails mi se pare cea mai buna, pina acum”, a apreciat, Liviu, un tinar aflat in prima auditie Snails, vineri seara, in The Stage. La rindul lor, rockerii de peste Prut s-au aratat a fi extrem de incintati de faptul ca Bacaul a fost un punct de oprire in “Turneul Moldovenesc” pe care l-au pornit la inceputul lunii aprilie. “Nu a fost un public numeros, au fost insa oameni care am vazut ca s-au distrat de minune, au cintat si au dansat chiar daca nu au mai auzit pina acum, muzica noastra. Am simtit ca a fost un public foarte cald”, a spus pentru “Ziarul de Bacau”, Lilian Severin, vocea Snails. Pentru ca prima intilnire cu publicul bacauan a fost atit de frumoasa, cei patru Snails (Lilian Severin – voce chitara, Gabriel Andronic – chitara solo, Vitalie Colt – bass si Mircea Sturza – tobe) au promis ca se vor reintoarce, si asta chiar foarte curind. Trupa Snails, infiintata la sfirsitul anilor ‘90, a inceput sa se afirme pe piata muzicii romanesti pe la mijlocul anilor 2.000. Au scos pina acum doua albume proprii – “Undeva” si “Nu-mi pasa” – iar acum se afla la lucrul celui de al treilea care, marturiseste Lilian, nu se stie inca nici cind va fi gata( “speram, in toamna!”) si nici cum se va numi, dar care va fi – promit baietii – plin de surprize placute.
(Madalina ROTARU)

Studenţii basarabeni sunt frumoşi (mai ales studentele). Studenţii basarabeni sunt binecrescuţi, adică au bun simţ. Studenţilor basarabeni le place rock-ul, iar rock-ul îi iubeşte la rândul lui. Mai jos, o aventură de-o noapte - bine, doar până s-a schimbat ora - la un concert rock în care m-am simţit din nou tânăr şi ferice. Nu că aş fi bătrân, dar sunt ieşit din vârsta studenţiei fără griji şi a nopţilor pierdute. Aşa că aseară mi-am amintit cât de bine este să nu ai serviciu, bani în buzunare şi totuşi… să te simţi extraordinar.
A fost 27 martie, ziua unirii dintre Basarabia cu România. Ei şi, băieţii de la Organizaţia Studenţilor Basarabeni, pe scurt OSB, au pus-o de un super concert cu această ocazie. Chiar din ziua în care pe facebook mi-a venit invitaţia mi-am zis că nu pot să nu mă duc. Chit că eram la muncă, chit că ceasul se dă cu o oră înainte, deci dorm mai puţin… A fost EX-TRA-OR-DI-NAR!!! Dacă pe afişul de mai sus era doar SNAILS tot nu putea rata evenimentul.
Ajung, îmi salut prietenii. Îmi las geaca şi mă uit în jur. În local aproape numai tineri moldoveni. E şi normal, e concertul lor. Cântă Cătălin Josan. Nu sunt targetul lui, aşa că mă uit în continuare în jur. N-ai cum să nu-ţi dai seama care este moldovean şi care nu. Şi nu vorbesc aici de haine. Astăzi nu sunt critic de “faşionării”. Pur şi simplu, pe studenţii basarabeni îi recunoşti după ochi. Mai calzi, candizi, respectuoşi. Un club plin până la refuz de tineri şi tinere, dar în care toţi se simt în largul tău. Nimeni nu urlă ca disperatul. Nimeni nu te calcă pe picioare ca să nu-şi cere imediat scuze. Cel mai important: deşi fetele sunt extrem de sexy şi foarte dezbrăcate pentru o seară de martie, totuşi comentariile pornografice lipsesc cu desăvârşire. Da, aceştia sunt băieţii basarabeni, obişnuiţi cu frumuseţea feminină în cea mai erotică stare. Ideea este că fetele se vor admirate şi sunt, dar până aici.
Cu mâinile în sus, copiii se zbenguie în voie. Am uitat şi de geacă şi de geanta fetei cu care am venit. Sunt aruncate undeva pe un scaun, sub alte geci şi genţi. N-am mai avut timp de garderobă. Totuşi sunt sigur - nu li se poate întâmpla nimic: basarabenii nu fură, mai ales cei cărora le place rock-ul.
Uite-i mă, şi pe ei, mă. (Snails) Uite-i frumoşii de ei cum cântă, cum se zbenguie pe scenă… Nu s-a schimbat nimic din timpurile facultăţii. Sunt aceeaşi, eu… nu sunt. Am mers în faţă, chiar în buza scenei. Să-i văd, să-mi amintesc de mine. Le-am făcut poze. Apoi am mers în spate. A fost frumos. Concertul te băga în priză rău de tot.
Apoi a cântat Alternosfera. Ce să zic, bravo şi acestor băieţi. Numai că nu l-am auzit aproape deloc pe Marcel, iar toba, care a duduit mult prea tare, a acoperit şi chitară, şi voce. Am intuit pe ici colea unde se cânta “Amintirile”, unde “511″. Din păcate, după vreo 5 cântece de-a lor, lumea a început s-o cam îndesească pe afară. Oricum, n-a fost rău.
Acum nu vă ascund, deşi melcii, adică Snails sunt preferaţii mei - îmi place la nebunie să-i ascult pe Beatles-ii moldoveni, totuşi, cea mai grozavă atmosferă au făcut-o băieţii de la Gândul Mâţei. Ca un adevărat rock star, Nicu Ţărnă a ştiut să se joace cu publicul, să comunice atât de bine cu tinerii încât i-a dus la paroxism. Tot atât de adevărat este că au o experienţă, cât nu are Snails şi Alternosfera, iar piesele mâţelor erau cunoscute de public pe dinafară. O mare de mâini s-a ridicat în aer. Tinerii au aclamat fiecare cântec ce a răsunat. E bun Nicu ăsta. De ce nu-l trimite nimeni la Eurovision? Între două piese de rock au mai răsunat şi mesaje proUnire, proRomâneşti. Au răsunat ele şi în timpul pieselor. Nicu: “Şi mă duce câte-un gând/Să trec peste Prut cântând”. În spatele meu, doi tineri, el şi ea, destul de înfierbântaţi strigau “jos comuniştii”, “jos Voronin”! I-am lăsat să se bucure, nu le-am spus că nu prea sunt actuali.
Iar acum cireaşa de pe tort: Snails cântă “Undeva”. Undeva în Bucureşti, undeva departe de Chişinău, mai bine de o sută de tineri cântă şi se distrează pe muzica Snails. Undeva eram şi eu - aşa că am înregistrat momentul cu telefonul mobil. Enjoy.

Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro

Dupa succesul piesei Undeva, componentii trupei Snails revin cu un nou videoclip pentru piesa Trenul, o productie A&A Records. Portocal nu stia ca ceea ce i se intampla, e doar ceva imaginar. In timp ce niste chitaristi si un baterist ii canta despre un tren, Portocal face ce face si ajunge in rai. Sau cine stie unde. Pentru cei care inca nu stiu despre ce este vorba, un indemn: includeti televizoarele, canta formatia Snails! Lansarea a avut loc pe 26 mai, in incinta Trilux Champions Club. Anuntat pentru ora 20.00, concertul s-a inceput, ca de obicei, cu intarziere, abia la 20.50. Pentru a incalzi spiritele, cam plouate dupa atata asteptare, trupa Snails s-a gandit sa puna in scena o adevarata petrecere, cu chef si cantece live. Dupa cum a declarat Lilian Severin, chitara de aur si vocea de menestrel ale formatiei, ei s-au pregatit pentru eveniment cu toata seriozitatea. (more…)

Un snail si cu un snail si cu un snail si cu un snail fac “Snails”
Asta s-a intimplat acum un secol, sau chiar mai demult – nu cred sa fie mai putin, desi timpul e un sistem de marimi care nu poate fi inteles… cel putin de noi sau cel putin acum. In orice caz, asta s-a intimplat in secolul trecut, si va rog sa nu ma luati peste picior cu rascrucea secolelor, cind peste zi te pomenesti intr-un alt secol si chiar mileniu. Atita stiu – asta s-a intimplat pe vremea lui Papura-Voda, pe cind calul costa o rubla (daca era slab sau mirtoaga, il puteai tirgui si cu 50 de copeici). Astazi Papura-Voda a ramas doar in… pardon, anale, iar calul costa mii de lei. Si Voda acela, Maria sa Papura, nu ca era mai de papura decit actualul, dar era cel putin mai onest: daca calul costa o rubla, el spunea curat: acest cal costa o rubla – chiar daca lumea era trecuta demult la lei; pe cind Papura- Voda de azi a spus si tot spus ca: Vom reveni la acele timpuri cind caii vor costa o rubla, iar fartirile se vor da pe degeaba! Si o figa am ajuns… Ei, dar Dumnezeu cu vozii astia, eu am vrut sa va spun o poveste-poveste, cu noua neveste si cu-n cal sur… (more…)

Draga redactie a ziarului “JURNAL de Chisinau”!

Iti scrie grupul de initiativa “Viorel Posmotrel”, grup format din ingineri, savanti, oameni de cultura si academicieni, pe care numai neobrazarea unora i-a facut sa se adreseze la gazeta.

Iata despre ce este vorba. Pe data de 25 noiembrie 2005, asa-numita “Formatie Snails” vrea sa faca un concert samavolnic chiar in centrul capitalei Republicii Moldova - Chisinau. Stim cu totii ce inseamna toate aceste “concerte”. Destrabalare, consum de alcool si, scuzati-ne expresia, “sex”. Nu degeaba a aparut si proverbul: “Azi in disco-bar, maine la penitenciar”. (more…)