18 iunie, 21.00, Daos club, Timisoara
19 iunei, 22.30, BOOHA bar, Cluj Napoca
Concert live Indie, Britrock & Alternative în Booha | Bar
The Independent Music Resistance şi TBA CREW BOOKING prezintă Sâmbătă, 19 Iunie, de la 22:30, live act cu trupa de indie- britrock din Republica Moldova, Snails
După concert afterparty până la orele dimineții cu TBAcrew dj-set.
Acces 15 lei
Studenţii basarabeni sunt frumoşi (mai ales studentele). Studenţii basarabeni sunt binecrescuţi, adică au bun simţ. Studenţilor basarabeni le place rock-ul, iar rock-ul îi iubeşte la rândul lui. Mai jos, o aventură de-o noapte - bine, doar până s-a schimbat ora - la un concert rock în care m-am simţit din nou tânăr şi ferice. Nu că aş fi bătrân, dar sunt ieşit din vârsta studenţiei fără griji şi a nopţilor pierdute. Aşa că aseară mi-am amintit cât de bine este să nu ai serviciu, bani în buzunare şi totuşi… să te simţi extraordinar.
A fost 27 martie, ziua unirii dintre Basarabia cu România. Ei şi, băieţii de la Organizaţia Studenţilor Basarabeni, pe scurt OSB, au pus-o de un super concert cu această ocazie. Chiar din ziua în care pe facebook mi-a venit invitaţia mi-am zis că nu pot să nu mă duc. Chit că eram la muncă, chit că ceasul se dă cu o oră înainte, deci dorm mai puţin… A fost EX-TRA-OR-DI-NAR!!! Dacă pe afişul de mai sus era doar SNAILS tot nu putea rata evenimentul.
Ajung, îmi salut prietenii. Îmi las geaca şi mă uit în jur. În local aproape numai tineri moldoveni. E şi normal, e concertul lor. Cântă Cătălin Josan. Nu sunt targetul lui, aşa că mă uit în continuare în jur. N-ai cum să nu-ţi dai seama care este moldovean şi care nu. Şi nu vorbesc aici de haine. Astăzi nu sunt critic de “faşionării”. Pur şi simplu, pe studenţii basarabeni îi recunoşti după ochi. Mai calzi, candizi, respectuoşi. Un club plin până la refuz de tineri şi tinere, dar în care toţi se simt în largul tău. Nimeni nu urlă ca disperatul. Nimeni nu te calcă pe picioare ca să nu-şi cere imediat scuze. Cel mai important: deşi fetele sunt extrem de sexy şi foarte dezbrăcate pentru o seară de martie, totuşi comentariile pornografice lipsesc cu desăvârşire. Da, aceştia sunt băieţii basarabeni, obişnuiţi cu frumuseţea feminină în cea mai erotică stare. Ideea este că fetele se vor admirate şi sunt, dar până aici.
Cu mâinile în sus, copiii se zbenguie în voie. Am uitat şi de geacă şi de geanta fetei cu care am venit. Sunt aruncate undeva pe un scaun, sub alte geci şi genţi. N-am mai avut timp de garderobă. Totuşi sunt sigur - nu li se poate întâmpla nimic: basarabenii nu fură, mai ales cei cărora le place rock-ul.
Uite-i mă, şi pe ei, mă. (Snails) Uite-i frumoşii de ei cum cântă, cum se zbenguie pe scenă… Nu s-a schimbat nimic din timpurile facultăţii. Sunt aceeaşi, eu… nu sunt. Am mers în faţă, chiar în buza scenei. Să-i văd, să-mi amintesc de mine. Le-am făcut poze. Apoi am mers în spate. A fost frumos. Concertul te băga în priză rău de tot.
Apoi a cântat Alternosfera. Ce să zic, bravo şi acestor băieţi. Numai că nu l-am auzit aproape deloc pe Marcel, iar toba, care a duduit mult prea tare, a acoperit şi chitară, şi voce. Am intuit pe ici colea unde se cânta “Amintirile”, unde “511″. Din păcate, după vreo 5 cântece de-a lor, lumea a început s-o cam îndesească pe afară. Oricum, n-a fost rău.
Acum nu vă ascund, deşi melcii, adică Snails sunt preferaţii mei - îmi place la nebunie să-i ascult pe Beatles-ii moldoveni, totuşi, cea mai grozavă atmosferă au făcut-o băieţii de la Gândul Mâţei. Ca un adevărat rock star, Nicu Ţărnă a ştiut să se joace cu publicul, să comunice atât de bine cu tinerii încât i-a dus la paroxism. Tot atât de adevărat este că au o experienţă, cât nu are Snails şi Alternosfera, iar piesele mâţelor erau cunoscute de public pe dinafară. O mare de mâini s-a ridicat în aer. Tinerii au aclamat fiecare cântec ce a răsunat. E bun Nicu ăsta. De ce nu-l trimite nimeni la Eurovision? Între două piese de rock au mai răsunat şi mesaje proUnire, proRomâneşti. Au răsunat ele şi în timpul pieselor. Nicu: “Şi mă duce câte-un gând/Să trec peste Prut cântând”. În spatele meu, doi tineri, el şi ea, destul de înfierbântaţi strigau “jos comuniştii”, “jos Voronin”! I-am lăsat să se bucure, nu le-am spus că nu prea sunt actuali.
Iar acum cireaşa de pe tort: Snails cântă “Undeva”. Undeva în Bucureşti, undeva departe de Chişinău, mai bine de o sută de tineri cântă şi se distrează pe muzica Snails. Undeva eram şi eu - aşa că am înregistrat momentul cu telefonul mobil. Enjoy.
Autor: Vitalie Cojocari
Sursa: cojocari.ro
Originile Snails datează încă din 1997, pe atunci fiind vorba de un cover band. De atunci au acumulat o experienţă temeinică, concertînd acasă, în România, Anglia, Germania. În prima parte a anilor 2000 s-a reînnoit sound-ul spre britrock care i-a şi consacrat. În 2004 Snails a cîştigat un concurs organizat de A&A Records, al cărui premiu a fost un contract pentru înregistrarea a trei albume. Primul dintre acestea, “Undeva”, a fost lansat un an mai tîrziu. A urmat “Nu-mi pasă” (2007), iar acum se lucrează la al treilea album.
Cu ce se va solda anul 2009 pentru SNAILS?
Am concertat mai mult în România, în Moldova am avut parte de mai puţine concerte, dar asta e realitatea noastră. Multe concerte underground nu se prea petrec, respectiv nici noi n-am venit la ele.
Evenimentele muzicale la care am participat în Romania sînt B’ESTFEST 2009, Sirnaville Arts and Crafts, Golden Stufstock 2009, Hard rock café, Roland Garros şi mai sînt cîteva la număr.
Ceea ce aţi preconizat să realizaţi în 2009 a luat contururi vizibile?
Da, am participat la cel mai mare festival din Romînia, am ţintit de la începutul festivalului să cîntăm acolo. A fost pentru noi un scop atins.
În decursul anului curent aţi avut o activitate abundentă?
Niciodata nu te mulţumeşti cu ceea ce ai. Avem timp să compunem al 3-lea album, adică nu mă deranjează faptul că nu avem prea multe concerte.
Ce se prevede să înfăptuiţi în 2010?
Pe planul întîi este realizarea celui de-al 3-lea album. Mai apoi vom organiza un concert cu ocazia inaugurării acestuia. Cînd? Cum? şi Unde? sînt întrebări care depind de mai mulţi factori. Urmează să acumulăm materialul şi resursele indispensabile pentru al masteriza şi mixa.
Spre ce culmi tinde trupa SNAILS? Aţi rămas motivaţi de activitatea care aţi avut-o timp de acei ani în care existaţi ca trupă?
Sîntem idealişti şi tindem spre un album desăvîrşit cu toate astea cred că nici acest lucru nu-l vom atinge niciodată. Actual avem 2 albume, un al treilea e în prag de apariţie, aş zice că sîntem cvaşi satisfăcuţi pentru că am zis mai sus sîntem perfecţionişti.
Să presupunem că ne-am deplasat în viitorul îndepărtat, cum ai vrea să marcheze trecutul SNAILS?
(rîde) Toate lucrurile care le fac în prezent plus nişte scandaluri mari, plus bătăi şi bineînţeles tot felul de abuzuri. Vreau să-mi aduc aminte de excesurile pe care le-am comis.
Consideri că în Moldova aveţi parte de o concurenţă acerbă?
Numărul formaţiilor poate vorbi de la sine dacă există concurenţă sau nu. Rock-concurenţa în Moldova nu există, astfel nu abundăm în idei interesante. Respectiv rockul moldovenesc este ca şi vinul autohton- prea multă lume îl laudă, neînţelegînd ce vin face lumea în afara hotarelor noastre.
Mai este un lucru care frînează, ne aflăm într-un spaţiu închis, nu ne permite să ne deplasăm destul, să vedem lumea şi să fim văzuţi.
Dacă am parafraza expresia lui John Lennon, “Rockul francez e ca vinul englezesc” în “Rockul moldovenesc e ca vinul englezesc”, ai protesta?
Îmi este frică să spun “rock moldovenesc” în momentul în care am în minte noţiunea de rock britanic, pentru că rockul britanic este atît de vast şi divers şi atîta influenţă a produs de-a lungul timpului încît rockul modovenesc are un chip de copil, chiar dacă ne-am bucurat de legende pe scena muzicală în anii trecuţi.
Cît de optimist eşti în privinţa evoluţiei viitoare a rockului autohton?
În perspectivă văd rockul moldovenesc ca pe un fenomen de proporţii mici dar foarte simpatic. Cred că l-aş compara cu o mică cometă în întreg universul nostru. Rockul moldovenesc va fi reprezentativ prin cîteva formaţii care vor introduce un specific local în muzică, dar ele nu vor fi multe şi importante ca să influenţeze rockul mondial.
Cu ce se “alimenta” spiritual şi mental un rocker al anilor ’60-’70 în comparaţie cu rockerul contemporan?
Îmi este complicat să opinez pentru simplul motiv că nu am trăit atunci. Presupun că a fost o perioadă cu adevărat revoluţionară. Oamenii pentru prima dată au zburat în cosmos, au construit avioane super-sonice şi multe, multe altele. Acest progres tehnico-ştiinţific a influenţat esenţial chiar şi sfera creaţiei artistice. Apariţia instrumentelor electronice şi digitale a generat o avalanşă de inspiraţie şi prin urmare curente noi în muzică. Cred că anii ’90-2000 nu sînt la fel de bulversanţi, consider că ne aflam pe o pantă care este totuşi în creştere.
Dacă preferinţele muzicale ale oamenilor se vor modifica drastic, veţi schimba stilul abordat?
Eu şi colegii mei ne ghidăm după principiul – schimbăm ceva în prestaţiile noastre atunci cînd ne place noua şi modificăm doar în dependenţă de preferinţele noastre.
